Frate,frate!

M'am saturat de fratele meu .O fi el mai mic ca mine cu 5 ani,o fi el frumusel ,blondut cu ochii albastri,dar este fooarte rau cu mine,neintelegator si obraznic.De multe ori ajunge sa ne luam la bataie ^.^.Ei bine eu cedez in cele mai multe cazuri ,dar nu mai rezist.Cand ma gandesc ca l'as putea plesni sa ii arat cine e 'the boss',ma enervez si mai taree.Chiar nu pot sa fac asta,mi'e mila de el pentru ca daca stau bine sa ma gandesc este destul de micut si nu stie ce face.Totusi il iubesc ,doar e fratele meu,dar mai mare este sentimentul de ura fata de el.Da am inceput sa il urasc pentru ceea ce imi face.

Trebuie pe deasupra sa mai am si grija de el sa nu i se intample ceva,nu pot iesi si eu cu prietenii sa ma bucur de vacanta....pentru ca sunt legata de el...Multe dintre prietenele mele care il vad doar la fata imi spun ca vaii ce scumpic e fratele tau ..ce norocoasa esti !^^mai ales ca unele sunt singure la parinti..chiar nu inteleg cate sacrificii trebuie sa faci daca ai un frate mai mic...da stiu cum e sa te simti singur ....sa nu ai cu cine vorbi...dar uneori e cel mai bine.Recunosc m'am obisnuit sa fie galagie in permanenta in casa,sa aud zgomotul desenelor sa aud vocea lui,iar atunci cand este plecat mai mult timp [cateva zile xD] ma simt ciudat pentru ca este tare liniste ,nu se mai aud tropaieli de picioare =)) si de cele mai multe ori uit ca este plecat si il si strig :">.
Well,fratii sau surorile nu au numai parti rele,au si unele parti bune care ne ajuta uneori sa fim mai intelegatori.In fine who cares ? Bye Bye !